Michael Jackson - ultimul spectacol

Michael Jackson s-a retras din scenă pentru totdeauna mai discret şi, cred, mai fericit decât a trăit. A fost momentul în care a contat doar muzica. Nu iubirile, nu emoţiile, nu acuzaţiile monstruoase. Când s-a anunţat că funeraliile vor fi publice şi observând atracţia pentru grandoare a lui Joseph Jackson, eram convinsă că totul se va transforma într-un circ ieftin, cu scop comercial. Surprinzător, plecarea artistului a fost una firească şi binemeritată: alături de fani, familie şi muzică. Evident, tot show-ul a fost gândit la secundă, cu momente de emoţie calculate. De la discursul de bun venit şi până la aducerea sicriului, în care se presupune că se afla artistul, au trecut aproape 10 minute. Tensiunea a fost astfel creată. Un alt moment emoţionant a fost discursul lui Brooke Shields, fostă iubită, care îşi ţinea lacrimile, tremura, şi a amintit de piesa preferată a lui Michael, "Smile". Imediat după, Jermaine Jackson a şi cântat melodia. Apoi, discursul lui Paris...a fost unul programt. Nici familia nu se aştepta să iasă atât de bine. A atins nivelul maxim de emoţie. Cine nu rămâne impresionat de un copil care îşi plânge părintele? Când a murit Elvis, în 1977, nici nu mă născusem. Când a plecat Lennon, pe 8 decembrie 1980, aveam fix un an. Cu Michael am crescut. Şi mă simt norocoasă că am fost contemporani. Mă simt norocoasă că i-am înţeles mesajele, că îi ascult muzica. Nu ne vom mai aminti nimic la anul din funeraliile lui. Ne vom aminti de Bad, Thriller sau Beat it. Aşa s-a întâmplat cu Elvis, Lennon sau Sinatra. Si viaţa lui Michael este acum istorie. Muzica lui trăieşte si se vinde mai bine ca oricând în ultimul deceniu.

Mangalia - land of surprise

Credeam că litoralul românesc nu mă mai poate surprinde. Mi-am promis acum câţiva ani că pe aici voi fi doar în trecere. În două zile jumătate, Mangalia a reuşit să mă uimească într-un mod atât de plăcut, încât m-am hotărât să recomand locul şi prietenilor. Mangalia nu numai că este cea mai importantă staţiune balneoclimaterică permanentă de la Marea Neagră, dar oraşul are o vechime istorică atestată de peste 2000 de ani. În drumul de la hotel spre plajă vă ies în cale monumentele istorice ale oraşul. Dacă alegeţi să mergeţi pe plaja principală de la Mangalia, în apropierea scoicii Callatis, opriţi-vă să admiraţi Geamia "ESMAHAN SULTAN". Moscheea a fost construită în anul 1525 şi este înconjurată de un cimitir musulman, la fel de valoros prin vechimea sa, atât din punct de vedere cultural, cât şi spiritual, ce conţine morminte vechi de peste 300 de ani. La construcţia moscheii s-a folosit piatră luată din zidurile cetăţi Callatis. Fantâna din curtea geamiei a fost construită cu piatră provenită dintr-un vechi mormânt roman. Mangalia este staţiunea în care cu siguranţă veţi reuşi să vă odihniţi. Terasele nu se întrec în decibeli. Muzica pe care o veţi auzi vă va aduce aminte de anii de liceu sau facultate. Iar pe plajă: radio Vacanţa. Media de vârstă a turiştilor din Mangalia este de 40 de ani. Veţi întâlni aici foarte multe familii. De aceea, locul este ideal dacă aveţi copii şi vreţi ca aceştia să socializeze. Preţurile la cazare variază între 60 şi 120 de lei pe noapte, pe cameră, la pensiuni sau vile ale proprietarilor. Preţul la cazare este mai mic cu cât vila este mai departe de plajă, de aceea informaţi-vă mai întâi în privinţa distanţei. Mâncarea o puteţi găti la vilă. Cele mai multe astfel de locaţii pun la dispoziţia turiştilor şi o mică bucătărie dotată cu tot ce aveţi nevoie. Recomandarea mea este să gustaţi şi mîncarea la terasă, mai ales la prânz, când trebuie să vă feriţi de razele Soarelui. Preţurile aici sunt foarte mici. Un prânz ajunge la maxim 20 de lei cu tot cu băutură. O cafea bună dimineaţă nu e mai mult de 5 lei la terasă. O bere costă de la 5 lei, Ursus, 6,5 Becks, la maxim 12 lei, Corona. Pe plajă, berea la pahar e 4 lei. Tot pe plajă, puteţi mânca o gogoaşă la 2 lei sau un porumb fiert la 3 lei. Si...foarte important: statiunea este foarte curată. Pe plajă, la fel.

Geniile nu mor

Michael Jackson s-a stins. Ne-a amintit astfel că există. Cine a mai auzit de Wacko Jacko in ultimii ani? Cine mai era interesat de el? Cine stia că omul incă mai compune? Să recunoaştem că Michael Kackson murise demult. Marea lui realizare din ultimul deceniu a fost că a murit. Artistul abia acum incepe să trăiască, abia acum e fericit. De astăzi, canalele tv sunt inundate de videoclipuri si imagini cu Michael, aşa cum îl strigau isterizaţi fanii în concerte. Generaţia, care l-a idolatrizat, pur şi simplu, pe Michael Jackson are acum cam vârsta mea, aproape 30 de ani. Am crescut cu Thriller, Bad şi Dangerous. Ne-am certat cu părinţii pentru că toată ziua îi ascultam muzica. În faţa blocului, ne băteam în idoli: de obicei era Michael contra Queen sau Metallica. Cred că şi acum mai există pe undeva vreo casetă filmată cu noi, puştani, dansând precum Michael Jackson. Ca să nu mai spun că mulţi dintre fani dormeau cu afişul lui în pat. Am regretat întotdeauna că eram prea mică să mă înscriu în fan-clubul MJ de la Iaşi, la inaugurare. Când am împlinit 14 ani, nu m-au mai lăsat părinţii, că aveam de învăţat pentru admiterea în liceu. Prin adolescenţă, mă apucase ruşinea de toate astea, dar ce frumoasă copilărie mi-a făcut acest om! Michael nu a fost o vedetă, nici un star. A fost un idol! Aşa îl priveam atunci. Iar astăzi, când am ceva mai multă minte în cap, cred că e un geniu. Unii spun că în viaţă există semne care îţi prevestesc moartea. Unul e peste toate: atunci când pierzi cel mai important lucru pentru tine. Atât cât l-am "cunoscut" eu pe Michael, Neverland-ul era totul pentru el. Şi când a pierdut acest tot, a murit şi nemurirea. Dar geniul lui MJ nu va muri niciodată. Să nu fim trişti! Avem muzica! Nici nu mai contează acum cât de controversat a fost Michael. Importante sunt recordurile, imposibil de egalat, pe care le-a lăsat în urmă. În stânga sus, foto cu Michael, aşa cum mi-ar fi plăcut mie să arate până la final. P.S. Îmi pare sincer rău de Farrah Fawcett. Ieri avea o şansă la încă 15 minute de celebritate. Astăzi însă, a murit Michael. Vizitaţi MJR, Quincy Jones

H1N1 Fashion

Iarba e a noastră

Imaginea de mai sus spune totul. In Toronto, autorităţile îi roagă pe cetăţeni să calce pe iarbă. La noi, poţi fi amendat dacă vrei să citeşti o carte pe iarbă, în parc sau să leneveşti pur şi simplu pe plapuma verde. Cei care se aşază pe iarbă în parcurile Capitalei pot primi amendă între 40 şi 60 de lei, conform unor hotărâri adoptate de Consiliul General al Municipiului Bucureşti din 1994 şi 2001. Restricţiile există în toată ţara. Lucrurile se pot schimba. Semnează petiţia "Vrem să călcăm pe iarbă!" aici. Şi, roagă-te ca "înţelepţii oraşului" să voteze în Consiliul General al Capitalei eliminarea restricţiei de a călca pe iarbă în parcuri. Ce să facem...încercăm şi asta.

Un vampir. O muritoare. Dragoste eternă.

Imaginează-ţi că te trezeşti într-o dimineaţă cu jumătate de oră mai târziu. Eşti cât pe ce să întârzii la muncă. Iubitul, care nu a dormit toată noaptea, te ia în cârcă, apoi îşi ia zborul. În mai puţin de cinci minute eşti la birou. Seara, după o cină în vârful munţilor, te plimbă în spate, sare din copac în copac, precum o maimuţă. Îţi arată o altfel de lume. Vă gândiţi probabil că personajul o fi vreun Superman. Dar, nu..."Ce-ai spune dacă ai şti că de fapt, eu sunt băiatul rău?", ni se prezintă fabulosul personaj. Se numeşte Edward Cullen şi e vampir. Unul bun şi frumos, însă. Edward are 17 ani de aproape un secol, dar niciodată nu a fost atât de îndrăgostit ca acum, de o muritoare. De Bella. "Nu mi-e frică de tine", îi spune ea lui Edward. Şi i se dăruieşte fără raţiune. Ca să nu vă ţin prea mult în suspans, acesta este filmul Twilight. Sau Amurg, cum a fost tradus la noi. A fost lansat în 2008, iar în acest an au început filmările la partea a doua, dintr-o serie de trei episoade. De altfel, filmul este o reproducere a trilogiei Twilight, romanul care i-a adus scriitoarei americane Stephenie Meyer succesul la nivel mondial (trilogia a fost tradusă şi la noi). Al doilea episod se va numi Twilight - New Moon, precum volumul al II-lea al cărţii, şi, cel mai probabil, se va bucura de încasări uriaşe, aşa cum s-a întâmplat cu producţia de anul trecut. Twilight a avut încasări de aproape 70 de milioane de dolari în primele săptămâni dupa lansare. Filmul se află acum pe locul 7 în box office-ul din ultimul an. Dacă ţineţi cont de părerea mea, vă recomand Twilight. Nu e chick flick, ci un altfel de romance, cu un mesaj simplu: dacă ar fi să trăieşti veşnic, pentru ce ai face-o?

What's next?

A apărut billboardul cranian şi...ştiam atunci, că în publicitate se va ajunge departe. Dupa exemplele de astăzi, va puteţi lăsa imaginaţia să zburde şi mai mult.