Strania ecranizare a lui Benjamin Button

"Sa ne nastem batrani si sa murim tineri", postam pe 1 iunie 2008. Era ca o dorinta ascunsa. Nu incepuse promovarea filmului de Oscar "Strania poveste a lui Benjamin Button" - nu stiu nici daca se terminasera filmarile -, iar in propria-mi mediocritate nu citisem cartea omonima a lui F. Scott Fitzgerald, desi ii ador nuvelele. Si uite asa, fara sa vreau, il promovam pe Brad Pitt inca de anul trecut. De curand abia, am vazut si filmul. Din pacate, stiam, in mare, povestea. La finalul celor 166 de minute, in care producatorii si-au exersat maiestria in efecte speciale, am ramas mai mult dezamagita decat cu o dorinta implinita. O sa incep totusi cu lucrurile bune: efecte speciale uimitoare si montaj ok. Ritmul filmului este mai lent decat ne-a obisnuit David Fincher pana acum in Fight Club si Seven. Povestea insa, te lasa frustrat. Prea multa neveridicitate si prea mult accent pe o poveste de dragoste banala. Nu e prima data cand doi oameni se iubesc si nu reusesc sa-si sincornizeze vietile. In plus, in cazul de fata, e chiar explicabil. As fi vrut sa vad mai mult din zbuciumul interior al personajului, din dilemele sale existentiale, din incercarile sale de a se adapta fizic. Filmul ne-a aratat un Button prea impacat cu ideea ca s-a nascut "un ciudat". Scenaristul si regizorul parca au facut inadins ca povestea sa para doar o poveste. "Asa sunt eu, mai ciudat", replica la un moment Button. Dar, nici ceilalti nu par sa aiba prea multe intrebari in ce-l priveste pe ciudatul Benjamin. Cu totii accepta situatia personajului principal cu un firesc ireal. Nimeni nu barfeste, nimeni nu-l alunga, nimeni nu arunca cu pietre. As fi vrut ca regizorul sa ma convinga de faptul ca asa ceva chiar se poate intampla. Stiti, ca atunci cand urmarim un film de groaza si ne este frica sa pasim mai apoi in intuneric, sa nu ne muste vreun vampir. O astfel de senzatie puternica as fi vrut de la acest film cu o tema atat de generoasa. Veti spune ca poate nu am inteles eu nimic, ca reactiile lui Benjamin sunt justificate, ca personajul a fost construit perfect. Ei bine, da, am inteles ca batran fiind isi accepta conditia mai usor. Pana la urma, doar se nascuse intelept...Iar pe masura ce intinerea il apuca panica. Am inteles ca singura ratiune a lui in viata a fost sa iubeasca. Am inteles ca doar moartea i-a fost lipsita de singuratate. Insa...doar atat? Filmul este atat de previzibil dupa primele 30 de minute, incat devine plictisitor. Finalul...iti da senzatia ca ai fost martorul unei filosofii simpliste, de cartier.

Esti incompetent. Felicitari! Te promovam!

COMPETÉNT adj. 1. bun, capabil, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. şi pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mândru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un inginer ~.) 2. v. avizat. 3. v. chemat. 4. v. autorizat. Ati auzit foarte des cuvantul COMPETÉNT in dezbaterile televizate din ultimele zile. De regula, asociat cu promovarile si evaluarile din sistemul organizational de stat. Esti in sau out in sistem, stii ca acest cuvant, COMPETÉNT, nu are antonim. Intre competent si incompetent exista un egal. Nici nu trebuie sa fii foarte vigilent ca sa observi ca promovarile in acest tip de organizatie nu se fac pe criterii ce tin de valoare, ci respecta principiul lui Peter. Stiti, acea teorie emisa de Laurence J. Peter, conform careia intr-o ierarhie, fiecare salariat urca pana la nivelul sau maxim de incompetenta. Peter enunta asta in gluma, pe baza "principiului placerii" (Sigmund Freud). Tot Peter spunea ca o modalitate prin care se poate evita atingerea incompetentei este ca organizaţia sa evite promovarea unei persoane pana ce aceasta nu a dovedit ca are calităţile sau deprinderile necesare. Asta e mai greu in Romania. Pana sa apara si linia barata peste egalul dintre competenta si incompetenta, va trece mult timp.

Wii...love it!

Wii... E un altfel de WE. E un WE pronuntat cu "E" lung si entuziasmat. Se traduce nu numai prin "Noi", ci si prin "noi doi", "noi toti" ne jucam. Ne jucam Wii. Acest nou sens al WE l-am aflat sambata seara, in vizita la niste prieteni. De fapt, Wii este o consola hardware. Cu o banala telecomanda te poti transforma in jucator de baseball, fotbal, tenis, biliard, bowling sau box. Ultimele doua au devenit preferatele mele. Cu Wii inveti yoga si iti poti face exercitiile de fitnes. Dracia asta e atat de tare, incat te face fericit sau deprimat, cand iti masoara starea fizica si iti arata varsta corpului. Daca ai o zi buna, poti afla ca esti ma tanar decat in realitate. Insa ce-mi place cel mai mult la acest WE este ca de fiecare data cand castigi la un joc, strigi tare WIIIIIII. Toata distractia este sa joci Wii cu mai multi prieteni. Si, atentie la telecomanda! WIIIII!!!!!