Michael Jackson - ultimul spectacol

Michael Jackson s-a retras din scenă pentru totdeauna mai discret şi, cred, mai fericit decât a trăit. A fost momentul în care a contat doar muzica. Nu iubirile, nu emoţiile, nu acuzaţiile monstruoase. Când s-a anunţat că funeraliile vor fi publice şi observând atracţia pentru grandoare a lui Joseph Jackson, eram convinsă că totul se va transforma într-un circ ieftin, cu scop comercial. Surprinzător, plecarea artistului a fost una firească şi binemeritată: alături de fani, familie şi muzică. Evident, tot show-ul a fost gândit la secundă, cu momente de emoţie calculate. De la discursul de bun venit şi până la aducerea sicriului, în care se presupune că se afla artistul, au trecut aproape 10 minute. Tensiunea a fost astfel creată. Un alt moment emoţionant a fost discursul lui Brooke Shields, fostă iubită, care îşi ţinea lacrimile, tremura, şi a amintit de piesa preferată a lui Michael, "Smile". Imediat după, Jermaine Jackson a şi cântat melodia. Apoi, discursul lui Paris...a fost unul programt. Nici familia nu se aştepta să iasă atât de bine. A atins nivelul maxim de emoţie. Cine nu rămâne impresionat de un copil care îşi plânge părintele? Când a murit Elvis, în 1977, nici nu mă născusem. Când a plecat Lennon, pe 8 decembrie 1980, aveam fix un an. Cu Michael am crescut. Şi mă simt norocoasă că am fost contemporani. Mă simt norocoasă că i-am înţeles mesajele, că îi ascult muzica. Nu ne vom mai aminti nimic la anul din funeraliile lui. Ne vom aminti de Bad, Thriller sau Beat it. Aşa s-a întâmplat cu Elvis, Lennon sau Sinatra. Si viaţa lui Michael este acum istorie. Muzica lui trăieşte si se vinde mai bine ca oricând în ultimul deceniu.