Strania ecranizare a lui Benjamin Button

"Sa ne nastem batrani si sa murim tineri", postam pe 1 iunie 2008. Era ca o dorinta ascunsa. Nu incepuse promovarea filmului de Oscar "Strania poveste a lui Benjamin Button" - nu stiu nici daca se terminasera filmarile -, iar in propria-mi mediocritate nu citisem cartea omonima a lui F. Scott Fitzgerald, desi ii ador nuvelele. Si uite asa, fara sa vreau, il promovam pe Brad Pitt inca de anul trecut. De curand abia, am vazut si filmul. Din pacate, stiam, in mare, povestea. La finalul celor 166 de minute, in care producatorii si-au exersat maiestria in efecte speciale, am ramas mai mult dezamagita decat cu o dorinta implinita. O sa incep totusi cu lucrurile bune: efecte speciale uimitoare si montaj ok. Ritmul filmului este mai lent decat ne-a obisnuit David Fincher pana acum in Fight Club si Seven. Povestea insa, te lasa frustrat. Prea multa neveridicitate si prea mult accent pe o poveste de dragoste banala. Nu e prima data cand doi oameni se iubesc si nu reusesc sa-si sincornizeze vietile. In plus, in cazul de fata, e chiar explicabil. As fi vrut sa vad mai mult din zbuciumul interior al personajului, din dilemele sale existentiale, din incercarile sale de a se adapta fizic. Filmul ne-a aratat un Button prea impacat cu ideea ca s-a nascut "un ciudat". Scenaristul si regizorul parca au facut inadins ca povestea sa para doar o poveste. "Asa sunt eu, mai ciudat", replica la un moment Button. Dar, nici ceilalti nu par sa aiba prea multe intrebari in ce-l priveste pe ciudatul Benjamin. Cu totii accepta situatia personajului principal cu un firesc ireal. Nimeni nu barfeste, nimeni nu-l alunga, nimeni nu arunca cu pietre. As fi vrut ca regizorul sa ma convinga de faptul ca asa ceva chiar se poate intampla. Stiti, ca atunci cand urmarim un film de groaza si ne este frica sa pasim mai apoi in intuneric, sa nu ne muste vreun vampir. O astfel de senzatie puternica as fi vrut de la acest film cu o tema atat de generoasa. Veti spune ca poate nu am inteles eu nimic, ca reactiile lui Benjamin sunt justificate, ca personajul a fost construit perfect. Ei bine, da, am inteles ca batran fiind isi accepta conditia mai usor. Pana la urma, doar se nascuse intelept...Iar pe masura ce intinerea il apuca panica. Am inteles ca singura ratiune a lui in viata a fost sa iubeasca. Am inteles ca doar moartea i-a fost lipsita de singuratate. Insa...doar atat? Filmul este atat de previzibil dupa primele 30 de minute, incat devine plictisitor. Finalul...iti da senzatia ca ai fost martorul unei filosofii simpliste, de cartier.