De la jurnalism la "Elodia"

Intro: Angajatii de la Iasi TV Life isi cer tichetele de masa la televizor. Directorul postului tv nu le-a dat tichetele promise, de mai bine de o luna. Iata cum au decis sa protesteze jurnalistii: Beta:00.00 / 03.56 Filmuletul a fost postat pe youtube si sunt asteptate acum reactiile conducerii televiziunii. Asa ar arata o stire improvizata despre un asa-zis demers "jurnalistic". Sincer, dupa ce ati vazut filmuletul, care a fost prima reactie? Sa stiti ca nu am avut impulsul de a-l condamna pe angajator. Cunosc situatia colegilor de acolo. Din pacate, constat ca nu s-a schimbat nimic, in ciuda promisiunilor vechi de aproape 2 ani. Ca jurnalist, nu cred ca e corect sa fii tu insuti subiect de can-can. Sunt cu totul alte metode prin care iti poti cere drepturile. Unul ar fi o plangere la ITM, in cazul in care tichetele de masa sunt trecute si in contractul de munca. Iar a doua, si cea mai simpla, este demisia. Daca tu consideri ca nu eshti tratat asa cum se cuvine, atunci alegi sa pleci. Din pacate, se vor gasi alti fraieri care sa munceasca in locul tau, pe aceleasi conditii mizerabile. Dar tu alegi sa pleci, nu sa devii personaj intr-o "Elodie" ieftina. Daca iti respecti meseria, crezi in ceea ce face, crezi ca meriti mai mult, atunci incearca sa obtii mai mult. Cam asta e presa, mai ales cea de provincie, unde se munceshte si mai mult, dar mai bine, pe bani mai putini si conditii mai proaste. Schimbarea tine cel mai mult de angajati. Cerintele lor fac piata. Este culmea ipocriziei: ziaristii scriu zilnic despre astfel de nereguli, dar ei insisi traiesc luna de luna umilinta de a-si cersi salariul si tichetele de masa. Asta nu spune foarte multe despre angajator, ca mai toti sunt asa, ci despre angajatul care isi accepta situatia. Dupa mine, filmuletul nu e decat un exercitiu lamentabil. Si chiar deloc haios. Sunt comice, in schimb, regia si montajul. Macar pentru asta, eu le-as mari salariile.

Advertising inedit: billboard cranian

Iata primul motiv de bucurie pentru barbatii care se plang de caderea parului. Cu un cap chel, poti face bani! Cam 1000 de euro in juma' de luna. Atat este dispusa sa plateasca o companie aeriana din Noua Zeeleanda pentru spatiul publicitar de pe chelia ta. Uite un exemplu de advertising inovativ! Compania s-a gandit sa-si promoveze noul sistem de check in prin asa-zis-ul billboard cranian. Cum se intampla mai exact? Compania inchiriaza un loc pe chelie - fara gluma - pentru o anumita perioada de timp, de regula 2 saptamani cat tine si tatuajul ce va contine un slogan , o imagine, numele companiei. "Nu e metoda mai buna pentru clientii nostri sa afle noutatile despre check in decat sa stea la coada si sa citeasca pe capul celui din fata informatiile", declara Steve Bayliss, marketing manager pentru Air New Zealand, citat de www.theage.com.au. A, si inca un detaliu: la castingul pentru alegerea celor 50 de cheliosi ce vor purta un ad tatoo poate participa oricine. Va tine?

Mananca, roaga-te, iubeste!

Prietenii sunt facuti pentru bucurii. Am regasit de curand o buna prietena, careia ii datorez o bucurie: Elizabeth Gilbert si cartea sa "Mananca, roaga-te, iubeste", aparuta recent la Humanitas. De regula, sunt sceptica in privinta cartilor aflate in trend, asa cum este cea a scriitoarei Liz Gilbert, dar acest volum e o surpriza placuta pentru mine si de aceea m-am hotarat sa va impartasesc secretul. "Uneori fericirea se afla la capatul lumii. Calatoresti ca sa ajungi la tine insati. Ca sa te descoperi". Asta se intampla cu aceasta carte. Descoperirile personale ale lui Liz devin si alte tale ca cititor. Autoironia, emotiile si calatoria catre sine a scriitoarei de origine americana au facut din "Mananca, roaga-te, iubeste" un bestseller New York Times, vandut in 5 milioane de exemplare. Iata cum rezuma Erika Schickel, Los Angeles Times, cartea lui Gilbert: "Felul ironic, lipsit reticente in care Gilbert isi povesteste extraordinara ei calatorie il face pana si pe cel mai cinic cititor sa viseze la ziua in care il va gasi pe Dumnezeu in strafundul unei pesteri din India sau, cine stie, intr-o felie transcendenta de pizza." Veti afla ca editorul a avut atat de multa incredere in experienta personala a lui Gilbert, finalizata cu aceasta carte, incat a cumparat-o inainte sa fie scrisa. Va recomand cartea. Asa cum va recomand sa cititi, ca o continuare a descoperirilor mistice, si "Logica iubirii", Dalai Lama. Mananca, roaga-te, iubeste! Pana la urma, poate asta e esenta fericirii.